Principală  —  Ediţia PRINT  —  Ştiri vechi   —   Teatrul Absurdului La Chişinău

Teatrul Absurdului La Chişinău

 – Ce demonstrează alegerile din aprilie 2009?

– Ceea ce s-a întâmplat în această primăvară e o mare speranţă. Mă refer la explozia tineretului, dar nu la actele de vandalism. E un moment pe care cel mai bine ar trebui să-l înţeleagă comuniştii. Ei ne-au învăţat în istorie: „Ce bine când ţăranii se răsculau şi dădeau foc la conacele boiereşti”. Dragii mei, acesta-i conacul vostru. Din Parlament aţi făcut un conac boieresc. Nu-i al lor, al acestei generaţii. Conducerea actuală nu le reprezintă interesele. Ei s-au revoltat şi au dat foc aşa cum dădeau ţăranii foc în timpul răscoalelor ţărăneşti. De ce pe aceia îi înţelegeţi şi îi lăudaţi, de ce îi înţelegeţi pe decembrişti, care au ieşit împotriva ţarului, dar pe aceştia nu? Avem o mare speranţă în acest tineret, care a spus: „Nu mai vrem o asemenea realitate, ne înăbuşim”.

 

– Care au fost consecinţele acestor nemulţumiri?

– Ne dăm seama că, între timp, comuniştii nu au stat degeaba. Ei au creat un aparat represiv monstruos. Miliţia din 1990 era alcătuită din mulţi străini şi puţini moldoveni, iar poliţia de acum doar din moldoveni, şi iată ce au făcut din ei. I-au determinat să se ridice cu bestialitate contra propriului popor. În loc să avem o poliţie care ar fi alături de idealurile noastre, ei lovesc cu ură în fraţii lor. Arma principală care funcţiona în URSS era frica, băgată în oase atât de adânc, încât lumea nu mai îndrăznea să facă nimic. Până la urmă, frica a intrat şi în oasele călăilor, fiindcă şi-au dat seama că frica e o boală care îi macină şi pe ei, pentru că ei înşişi deveneau victime ale propriului sistem. Cred că, dacă s-a dus URSS-ul, cu atât mai mult se va duce această anecdotă păcătoasă, care se cheamă conducerea comunistă a Basarabiei.

 – Cum vedeţi evoluţia R. Moldova, în condiţiile în care autorităţile fac eforturi să rupă orice relaţii cu România?

– De când au fost aleşi comuniştii, noi am pornit-o pe calea reîncorporării în aşa-zisa ex-URSS, chiar dacă ea nu există. Astfel, avem o singură perspectivă, dezastruoasă, de a redeveni gubernie rusească, dacă nu ne trezim.

Citiţi pe 21 mai, în ZdG, un interviu cu maestrul Ion Ungureanu, om de teatru, ex-ministru al Culturii